Plonjând printre pagini

 Acest roman pur și simplu m-a uimit. They take my breath away, cum s-ar zice!

Inima de cerneala

Cornelia Funke

 

Produs publicat in 2014 la Arthur

Data aparitiei: August 2014
Tip coperta: Brosata
Format: 140x205
Numar pagini: 496
ISBN: 978-606-8044-83-5
Clasament bestseller:  Pret : 29,70 lei

Pariez că orice copil a avut un moment în care pur și simplu își dorea ca personajele să prindă viață, nu știu în ce fel, oricum, numai să poți sta de vorbă cu ele, fie că se strecoară printre pagini, fie că literele încep să prindă aripi și să zboare prin dormitor. Poate că asta au crezut și Meggie și Mo, până când s-a întâmplat...

Mo știa că atunci când citește cu voce tare poate scoate "chestii" din poveste. Adică, se mai întâmpla să apară vreo scufiță roșie și să dispară vreun pluș, de care oricum nimănui nu-i păsa. Dar de data asta a fost altfel...cu totul altfel... Mo scosese o bandă de criminali înarmați, și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, i-a dispărut soția în carte.

Pe atunci Meggie avea trei ani, așa că Mo nu-i putea spune adevărul. Însă știți cum e curiozitatea: cu cât îți pui mai multe întrebări, cu atât ea sapă mai mult în tine.

Uff... Încă mai am pus semn la pagina la care Mo i-a dezvăluit orice taină. Aș citi-o de zeci de ori până când m-aș plictisi, însă știm cu toții că asta nu se va întâmpla. Atunci am înțeles atât de multe, parcă totul era clar. E ca și cum ai țese un covor: la început pare greu când vezi sforile pestrițe, încurcate ce abia așteaptă să fie vrăjite. Dar când le așezi pe război, vezi mai bine lucrurile, așa se leagă și poveștile: literă cu literă, rând cu rând.

  

Deci, să revenim la povestea noastră... 

De atunci personajele au început să caute cartea: Deget-de-praf voia cu orice preț să se întoarcă acasă, iar Capricorn și Basta furau toate exemplarele pentru a nu exista vreun alt lector ca Limbă-vrăjită care să-i trimită înapoi, în Lumea de Cerneală. Astfel, Mo trebuia să ascundă cartea bine de ei, cartea în care se afla soția lui, singurul lucru care-i mai lega. De aceea se muta foarte des. 

Odată, Mo și Meggie au pitit cartea  în casa mătușii de gradul doi a lui Meggie, Elinor. Desigur, l-au luat și pe Deget-de-praf care se ținea scai după ei. Ce nu știau cei doi era că străinului(cum îl considera Meggie, care habar n-avea de ce se întâmplase) îi promisese Capricorn că, dacă îi aduce cartea Inimă de cerneală, îl va aduce acasă. Așa că Deget-de-praf i-a trădat spunând unde este ascunsă cartea. Astfel, în toiul nopții, casa este invadată de o bandă de tâlhari ce l-au răpit pe Mo. Deget-de-praf le-a spus celor două rămase în casa devastată că știe unde l-au dus pe tată. Așa că le-a îndreptat spre satul lui Capricorn ca pe niște peștișori atrași de momeală.

Răpirea lui Mo mi-a deschis apetitul de citit și parcă simțeam o foame de nedescris care nu putea fi potolită decât...cu citit.

Apoi cei trei au foști închiși într-o temniță, laolaltă cu animale, însă nu erau animale obișnuite...da, erau scoase din cărți. Mo a găsit momentul perfect să-i povestească totul (partea mea preferată). Dar a venit și răsplata lui Deget-de-praf... S-a dovedit că trădătorul a fost trădat,  cum scria în carte. Capricorn a ars toate exemplarele cu excepția unuia ascuns într-o cutie păzită de vipere. Mai apoi, Mo a fost silit să citească pentru a aduce bogății, ceea ce a și făcut.

Multe au urmat apoi... Cei trei scapă cu ajutorul lui Deget-de-praf, caută exemplare chiar la autor, însă ajung în aceeași temniță. Cum vor scăpa de Umbra, dar de Capricorn, însă mama lui Meggie, ce s-a întâmplat cu ea? Ei bine, asta vă las pe voi să descoperiți... 
                                                                                     

Cărțile mă fascinează, fie ele noi sau vechi.
Sunt o iubitoare de fantasy, iar dacă și vouă vă place acest gen, înseamnă că vorbim aceeași limbă. Cu siguranță Inimă de cerneală va trezi în voi dorința de a o explora, încât o veți privi ca pe un tărâm nedescoperit de nimeni încă, deși mulți au mai călcat pe acolo. Va fi o plăcere să citiți cartea.

Totul a început...

   Era o zi ploioasă. Aveam de gând să-mi petrec după-amiaza la bibliotecă, pădurea cu izvoare de înțelepciune, locul în care se citesc ne hrănim cu cărți.

  Și iată-mă, sunt acolo, în  multitudinea de cărți. Pășesc sfioasă printre ele și le ating cu vârful degetelor. Fiecare carte este un portal spre o lume inedită. De-abia așteptam să mă aventurez în tărâmul acela magic unde ura, invidia și înșelătoria sunt încă necunoscute. Fiecare cărticică șoptea ceva, un murmur neînțeles nouă,  muritorilor. Parcă mă chemau și mă așteptau de o viață întreagă. Spre care să mă îndrept, pe care s-o strâng în brațe?...
    Atunci, se aude un foșnet furios de pagini. Mă întorc brusc. Era o carte uitată pe o masuță, deschisă la o pagină oarecare. O iau în mână și citesc. Deodată, cuvintele au început să se miște, să danseze, apoi s-au desprins de pagini și au prins aripi. Le-am atins ușor, dar s-au speriat și s-au ascuns după niște rafturi.
  Da, era o carte magică. Pe asta aveam s-o aleg cu siguranță. Am închis-o. Vraja a dispărut, iar eu am murmurat, citind de pe copertă:                         "INKHEART"...