Camarazii mei de lectură

Probabil v-ați imagina că povestea se învârte în jurul unui singur personaj, însă v-ați înșela. Ei bine, aici avem o "gașcă" întreagă de camarazi, ca să zic așa. Acum, hai să facem cunoștință...

Meggie - fata lui Mo și a Resei, curioasă și puțin încăpățânată. A moștenit idealul talent de a "scoate" personajele din poveste atunci când citește cu voce tare.  S-a născut  într-o familie atât de iubitoare de cărți, încât m-am simțit un cititor cu adevărat prost, comparată cu ei. Era extraordinar faptul că obișnuiau să citească de zeci de ori o carte sau că atunci când plecau într-o excursie își luau câte o ladă cu cărți (de exemplu "Lada cu comori a lui Meggie", cum o denumise Mo și la care se adăuga mereu o carte dintr-o nouă călătorie. Mo spunea: "Dacă iei cu tine o carte la drum, atunci se petrece ceva ciudat: cartea o să înceapă să-ți strângă amitirile. Mai târziu nu trebuie decât s-o deschizi, și ai să fii acolo unde ai citit-o prima dată.  Chiar de la primele cuvinte, se vor întoarce toate: imaginile, mirosurile, înghețata pe care ai mâncat-o citind... Crede-mă, cărțile sunt ca hârtia de muște. De nimic nu se prind amintirile atât de bine ca de paginile tipărite."/pag.22). M-a fascinat casa lor plină de cărți: "maldăre risipite peste tot".

Mortimer Folchart - numit de fiica sa Mo, este un înțelept și grijuliu tată, legător de cărți sub numele de "doctor de cărți" dat tot de fiica sa. El putea "să picteze imagini în aer doar cu vocea sa", după cum spusese Meggie. În urmă cu nouă ani (pe când fata lui avea trei ani), Mo i-a citit cu voce tare soției sale din cartea Inimă de cerneală, scoțându-i pe Capricorn, Basta și Deget-de-praf (care odată ce au aflat cum au ieșit din carte, l-au numit Limbă-vrăjită), iar în locul lor "au intrat" (în carte) Resa și cele două pisici. Mo a trebuit să trăiască durerea pierderii soției sale și de atunci evită să citească cu voce tare. Totodată, i-a ascuns lui Meggie dispariția mamei sale, inventând tot felul de pretexte cum că ea ar fi plecată într-o călătorie. 

Resa (Theresa) - soția lui Mo, mama lui Meggie și nepoata preferată a Elinorei, este o femeie frumoasă ce desenează în creion. A petrecut mulți ani în Lumea de Cerneală, apoi a fost scoasă de Darius din carte, ceea ce  cauzează pierderea vocii. În "lumea oamenilor", ea a fost slujnica lui Capricorn și a Mortolei. L-a întâlnit pe Deget-de-praf și l-a învățat să citească și să scrie.

Elinor Loredan - mătușa Resei și mătușa de gradul doi a lui Meggie, este colecționară de cărți (numită și Devoratoarea-de-cărți). Cărțile reprezintă pentru ea lumina ochilor, totuși, în ciuda acestui fapt, îi sunt arse de Basta cât timp ea este plecată. Elinor este o bătrână neîngăduitoare, cu privirea rece și, după cum spusese Mo: "Nu te-ai schimbat, Elinor. Ai o limbă ascuțită ca un cuțit de tăiat hârtie."(pag.40). Dacă aș zice că avea casa plină de cărți, credeți-mă, ar fi puțin spus: "Meggie crezuse întotdeauna că Mo avea multe cărți. După ce pășise în casa Elinorei nu avea să mai creadă niciodată așa ceva."(pag.41). Însă nu putem uita de plăcuțele ei: "PROPRIETATE PRIVATĂ. INTRAREA STRĂINILOR INTERZISĂ."(pag.36) și "DACĂ INTENȚIONAȚI SĂ-MI IROSIȚI TIMPUL CU NIMICURI, MAI BINE PLECAȚI IMEDIAT"(pag.38). Obișnuia ca, în caz de urgența, să apeleze la poliție, însă niciodată nu era luată în seamă. Pentru ea, focul era dușman: "Eu nu admit nici o lumânare aprinsă în casa mea. Focul mă face nervoasă. Îi place prea mult să se hrănească cu hârtie."(pag.63).

Deget-de-praf - un om singuratic, este numit Dansatorul-focului și, ironic, de Basta, Deget-jegos sau Deget-murdar. El nu poate fi întâlnit fără Gwin, jderul său. Spre deosebire de Capricorn și Basta, el tânjea după Lumea de Cerneală pe care o părăsise cu nouă ani în urmă. Îi era dor de familie, de zâne albastre, de cobolzi, nixe și multe alte minunății ale poveștii. Are trei cicatrice pe față făcute de Basta. S-a îndrăgostit de Resa și, drept răzbunare, pentru ceea ce îi luase, i-a ascuns ani de zile lui Mo unde se afla soția lui: "El mi-a luat o lume întreagă, eu de ce n-am voie să-i iau femeia?"(pag.374). El nu înțelege că Mo nu-l poate aduce înapoi și, plin de speranță, caută neîncetat o cale de a se întoarce (chiar dacă știe că povestea nu i-a pregătit un final favorabil). De aceea se lasă păcălit de Capricorn și îi aduce ultimul exemplar al cărții Inimă de cerneală, trădându-i pe Mo și pe Meggie.

Gwin - jder domesticit, descurcăreț, cu cornițe. Mușcă pe oricine, inclusiv pe stăpânul lui. În cartea Inimă de cerneală, Deget-de-praf avea să moară salvându-l pe Gwin de oamenii lui Capricorn.

Fenoglio - este autorul cărții Inimă de cerneală. El i-a născocit pe Capricorn, Basta și Deget-de-praf. Tot el "îmblânzește" Umbra cu ajutorul cuvintelor lui și a vocii lui Meggie.

Farid - un arab sârguincios scos din întâmplare din O mie și una de nopți de Limbă-vrăjită. Se furișează și spionează cu ușurință. Nu se împacă cu încălțămintea, așa că umblă desculț. Este plăcut de Gwin, iar Deget-de-praf îl determină să se joace cu focul așa cum o face el. Farid îi este devotat și alături de el la orice, deși simte ceva pentru Meggie.

Capricorn -bossul bandei de incendiatori criminali, scos de Mo din Inimă de cerneală. Acesta nu-și dorește sub nicio formă să ajungă înapoi, în carte, de aceea adună toate exemplarele și le arde, păstrând unul singur, ascuns de Mortola într-o cutie păzită de vipere. Din acesta din urmă vrea să scoată Umbra, un fost slujitor ucigaș, așa că încearcă să se folosească de Meggie și de Mo. Însă, este omorât de propriul său amic care ascultă acum de vocea lui Meggie și cuvintele viclene ale lui Fenoglio.

Mortola - mama lui Capricorn, numită Coțofana. Fiul ei ascunde faptul că era de origine așa de joasă, așa că o consideră o menajeră.

Basta - ca un câine pentru Capricorn deoarece crede că este tatăl lui. Este foarte superstițios și nu e văzut fără cuțitul lui. El i-a făcut cicatricele lui Deget-de-praf. Nu știa nici să scrie, nici să citească.

 

Darius - lectorul lui Capricorn în lipsa lui Mo și a lui Meggie, supranumit și Limbă-împiedicată deoarece era bâlbâit și când citea cu voce tare personajele ieșeau cu handicapuri; de exemplu, Resa a devenit mută.